Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

bine când ne aflam în încăperi strâmte ca şi afară, în aer liber. Bastoanele au fost aduse din maşină şi distribuite imediat. Trecurăm apoi pe cealaltă parte a unei coline înalte şi în câteva minute ne aflam într-unul dintre cele două locuri care, după părerea noastră, fuseseră alese de credincioşi pentru botez. Îl examinarăm imediat îndeaproape. — Sigur au ales locul ăsta! strigă Victor. Uite, este în întregime perfect. Era unul dintre cele mai frumoase locuri naturale pe care le văzusem vreodată. Într-o poiană, o pantă dulce, acoperită cu iarbă, cobora către o plajă de nisip pe malul fluviului. În acest loc, apa, lată de vreo 15 metri, era puţin adâncă. Era un colţ complet retras, ascuns de copaci şi de stânci mari. Era greu de atins şi nimeni nu-i putea surprinde pe aceşti oameni pe neaşteptate. Creştinii ăştia, mă gândii, or fi ei proşti pentru că cred în Dumnezeu, dar ştiu să-şi aleagă bine locul de întâlnire. Cu toate astea, examinând locul mai îndeaproape, găsii o scăpare. Cum râul era puţin adânc, credincioşii puteau cu uşurinţă, odată atacul declanşat, să încerce să fugă traversându-l şi ascunzându-se în pădurea deasă de pe celălalt țărm. Datorită pregătirii mele militare, mă gândii să plasez oameni de cealaltă parte a apei, pentru a împiedica orice tentativă de fugă. Serghei Kanonenko şi luri primiră ordinul să meargă acolo. — Dacă unii încearcă să fugă pe acolo, le spusei, îi veţi împiedica. Traducere de MIRCEA ŞTEFANCU 83 IPTEN Serghei Kurdakov - lartă-mă, Nataşa! — Dar, Serghei, protestară ei, nimeni nu va reuşi să meargă atât de departe şi noi vom rata acțiunea cu totul. N-o să ne amuzăm deloc. Asta nu-mi păsa. În orice caz, lui Kanonenko îi plăcea mult prea mult să se servească de cuțit şi nu voiam să fie careva ucis cu lovituri de cuţit. Esenţialul era să nu poată fugi nimeni. Kanonenko şi luri trecură aşadar râul, la început prin vad, apoi înot, bombănind întruna. li lăsai pe ceilalţi în semicerc în spatele tufişurilor şi copacilor de pe creasta colinei; astfel credincioşii puteau să încerce să fugă în orice direcţie, noi eram întotdeauna acolo pentru a-i opri. Toţi oamenii mei, fără excepţie, erau perfect ascunşi. Astăzi, pe credincioşi îi aşteaptă o surpriză! gândii eu cu satisfacţie. Când totul fu gata, începurăm să aşteptăm. Laţul era întins: doi oameni de cealaltă parte a râului şi 10 aici. Nu avurăm mult de aşteptat. Pe la ora 16:15 voci şi paşi, făcând să trosnească ramurile uscate, se auziră în pădure în spatele nostru. Curând, zgomotul de paşi şi glasurile celor ce vorbeau şoptit venea tot mai de aproape, apoi zării un şir de persoane, 18-20 pe puţin, apropiindu-se de noi una după alta pe o potecuţă. Şeful lor era un bărbat care trebuia să aibă cam 38 de ani. Mergând, vorbeau liniştit. Mai mulţi credincioşi purtau robe albe şi presupusei că urmau să se boteze. Fui uimit să văd numărul mare de tineri din grup. Aşteptarăm în linişte în timp ce ei se regrupau pe m