Lartă-mă, Nataşa!, Serghei Kurdakov

e sunt în fluviu, urlai, şi mai mulţi dintre oamenii mei se aruncară asupra celor care, în picioare în apă, în robe albe, se pregăteau să fie botezați. Îi ciomăgiră cu bastoanele lor întinse complet. Un tânăr încercă să-mi scape din strânsoare, îşi eliberă braţul cu o lovitură scurtă, dar bastonul meu fu exact cât trebuia de lung pentru a-mi permite să-i trag o lovitură după cap. Mă întorsei şi-l văzui pe Alex Guliaiev dând o lovitură de pumn zdrobitoare lateral în capul unei fete, a cărei ureche fu sfâşiată. Işi duse mâna acolo în momentul în care sângele începu să curgă. Eu înhăţai de gât pe unul dintre credincioşi într-o priză de judo şi-l strânsei până ce încetă să mai ţipe, apoi îl lăsai să cadă în apă. Era ca la balamuc, totul se amesteca: înjurături, ţipete, urlete şi rugăciunile frenetice ale credincioşilor. — Ajută-ne, Doamne! Ajută-ne, Doamne! Rugăciunile lor mă scoaseră din fire. — Faceţi-i să tacă! ordonai, apoi cufundai mâna în apă şi scosei un pumn plin cu nisip. îi deschisei gura unui credincios cu o lovitură seacă şi i-o umplui cu nisip, până ce nu mai putu să se roage. Ceilalţi băieţi începură să facă la fel. Le umpleau gurile cu nisip şi cu pământ şi rugăciunile încetară. Auzii zarvă în spatele meu şi mă întorsei exact în momentul în care Anatoli Litovcenko îl lovea pe pastorul Vasili Litovcenko. Fata care era pe punctul de a fi botezată, încercă să fugă, când îl văzui pe Anatoli venind în direcţia ei. Vladimir observă că încerca să-i scape, fugi după ea şi-i trase o lovitură în ceafă cu toată lungimea bastonului. Fără să spună un cuvânt, ea se scufundă sub apă. Vladimir o trase pe malul râului şi o lăsă să cadă la pământ. Văzând că Anatoli se ocupa de pastor, mă întorsei rapid. Eram înconjurat de oamenii mei care, urmându-mi exemplul, umpleau gurile credincioşilor cu pietre, nisip, murdărie, pe scurt, cu orice. Un bărbat se ruga cu gura deschisă, când îi trimesei pumnul în plină faţă şi-i înfundai aproape toţi dinţii, tăindu-mi astfel degetele. Mă dezlănţuii atunci împotriva lui până ce sângele începu să-i curgă pe bărbie. — E bine, destul! strigai, privind scena. Trageţi-i afară de aici. Aduceţi-i la mal! Începurăm aşadar să-i scoatem din apă, să-i tragem pe malul râului şi să-i lăsăm să cadă la pământ. Una dintre femeile cele mai în vârstă, cu gura plină de nisip, se zbătea în apă, pe punctul de a se îneca, sufocându-se şi ţinându-se cu mâinile de gât. O apucai, o scosei din râu, şi o aruncai fără menajamente pe plajă. Privii apoi în jur, pentru a aprecia situaţia. Erau întinşi acolo, la pământ, credincioşii ăştia, sufocându-se şi începând să-şi recapete suflul: mai mulţi aveau feţele pline de sânge care continua să le curgă din rănile deschise. Fata căreia îi sfăşiase Vladimir urechea sângera abundent. li strânserăm la un loc şi oamenii mei se puseră să-i supravegheze. Aveam impresia că se scurseseră ore de la începutul atacului nostru, dar uitându-mă la ceas, văzui că abia trec